Guest post: Sa traiti bine! Cat mai puteti…

Guest post by Cristian Am mintea deschisa, da’ asta nu-nseamna ca ma poti citi Sunt un om de bun-simt, da’ nu-nseamna ca ma poti prosti Ai grija coane, ca te-ntinzi mai mult decat ti-e plapuma Si stiu ca nici macar nu poti sa imi intelegi duma Zi de zi dau nastere revolutiilor mintale Si crede-ma, sunt dispus la mult mai mult decat ma crezi in stare Vi cu tupeu fantastic si ne urezi sa traim bine Da’ cum pula mea sa traim bine, cand toti tragem pentru tine?   M-am saturat s-aud in fiecare zi aceeasi placa M-am saturat sa ma gandesc mereu cum ar fi daca…daca…. Eu si oamenii mei suntem gata sa-ti facem o vizita Si cre’ ca tre’ sa fugi, ca ura noastra n-are limita   Decembrie 89’, mai stii, bre’, cum a fost? Se pare ca pentru tine nu-i decat o intamplare fara rost Da’ stai linistit, ca-ncet, dar sigur va veni si vremea ta Noi, toti ce vrem dreptate, pan’ la capat vom lupta   Revolutie prin fapte, asta sigur va urma Vreau o viata mai buna pentru generatiile ce vor urma M-am saturat sa vad cum toti isi vad viitoru-atat de sumbru Asa ca hai cu totii sa luptam, sa ne facem poporul mandru!   PeSeu >> Scuzati lipsa de diacritice, insa fiind un guest post, nu am modificat absolut nimic din text. post by Cristian Am mintea deschisa, da’ asta nu-nseamna ca ma poti citi Sunt un om de bun-simt, da’ nu-nseamna ca ma poti prosti Ai grija coane, ca te-ntinzi mai mult decat ti-e plapuma Si stiu ca nici macar nu poti sa imi intelegi duma Zi de zi dau nastere revolutiilor mintale Si crede-ma, sunt dispus la mult mai mult decat ma crezi in stare Vi cu tupeu fantastic si ne urezi sa traim bine Da’ cum pula mea sa traim bine, cand toti tragem pentru tine?   M-am saturat s-aud in fiecare zi aceeasi placa M-am saturat sa ma gandesc mereu cum ar fi daca…daca…. Eu si oamenii mei suntem gata sa-ti facem o vizita Si cre’ ca tre’ sa fugi, ca ura noastra n-are limita   Decembrie 89’, mai stii, bre’, cum a fost? Se pare ca pentru tine nu-i decat o intamplare fara rost Da’ stai linistit, ca-ncet, dar sigur va veni si vremea ta Noi, toti ce vrem dreptate, pan’ la capat vom lupta   Revolutie prin fapte, asta sigur va urma Vreau o viata mai buna pentru generatiile ce vor urma M-am saturat sa vad cum toti isi vad viitoru-atat de sumbru Asa ca hai cu totii sa luptam, sa ne facem poporul mandru!   PeSeu >> Scuzati lipsa de diacritice, insa fiind un guest post, nu am modificat absolut nimic din text.

Am si eu limitele mele. Lucruri pe care nu le inteleg.

Chestii-trestii dintr-astea cotidiene mi-au purtat in dimineata asta anvelopele – ca nu pot spune ca mi-au purtat pasii atata vreme cat nu ma deplasam per pedes, la orele 05.20 trecute fix, spre gara Constanta. Drumul cel mai scurt spre gara include o portiune de 7-800 de metri in care pe dreapta, cum te duci, aproape racai cu oglinda gardul Cimitirului Central (ca de trotuar nu poate fi vorba in zona), portiune care este nitel deficitara si la capitolul iluminat public, parca pentru a spori nota de sinistru, aerul de decor horror si te determina sa conduci un pic mai prudent pentru a evita o eventuala stafie care, intr-o noua  dar mereu nereusita tentativa de evadare din locul de vesnica detentie, ar putea sa-ti sara in fata masinii.  La capatul Cimitirului, observ bastonul reflectorizant al unui politist facandu-mi semn sa trag pe dreapta. M-am uitat cu atentie si am putut observa faptul ca era politist in carne si oase si nu fantoma unui politist asa cum te-ai astepta dat fiind specificul zonei. Imi cer scuze si ii explic vigilentului om al legii ca sunt pe fuga si ca, daca nu are pile la CFR atat cat sa intervina pentru a intarzia plecarea unui tren, sa ma lase sa-mi continui drumul cu promisiunea ca in maxim 10 minute – functie de cate semafoare prind pe rosu, sunt inapoi la dumnealui si stam de vorba cat doreste si despre absolut orice doreste.  Cu conditia sa nu atace subiecte prea complicate pentru ca desi atat ora cat si vecinatatea predispuneau la conversatii kafkiano-schopenhauriene, nu imi bausem inca – pardon, cafeaua, asa ca nu functionam tocmai in parametri. Fiind un om de cuvant, cu o intarziere de doar doua minute, trec in sens invers si opresc in dreptul vigilentului om al legii. Ii dau actele, cobor din masina si, fiindca ningea placut imi aprind o tigara. Chestie care te-mpinge catre dialog. Si zic ceva gen : „Domnu’…, io stiam ca exista o recomandare din partea ministerului sa nu opriti in trafic masini pentru control decat daca observati incalcari ale legislatiei”. O mica pauza de suspans. Apoi, ridicandu-si ochii din acte si adoptand un zambet ironico-smecheresc ca si cum si-ar fi spus siesi „Ba, da inghesuit esti la minte”, imi graieste cam asa : „Pai, domnuuu’…, dumneata nu ai cum sa intelegi psihologia politistului.” Hopaaaa ! , imi spun, treaba e groasa, frate, am nimerit peste un fan al duetului Aurora Liiceanu- Alfred Adler. Si continua : „V-am urmarit de la semafor. Ati stat la rosu mai bine de 30 de secunde desi nu venea nimeni (dau din cap, ma recunosc v inovat. Asa e, am stat ). V-ati apropiat si-am observat ca aveati centura pusa si nici nu vorbeati la telefon (iar dau din cap a aprobare si-mi recunosc vina de a nu fi sunat pe nimeni la ora aia desi stiu ca mama de obicei e treaza cam de la 5, asa ca as fi putut sa-i dau un telefon sa o intreb de sanatate ). Luminile masinii – regulamentar aprinse, inclusiv proiectoarele de ceata. Asta inseamnaaaaa…, (iar pauza pentru suspans, asa ca la circ cand un trapezist urmeaza sa faca vreo chestie nebuneasca), …, ca e ceva care nu e in regula. Ca nimeni nu-i perfect (tiiiii … asta a fost profunda …). Poate ITP-ul, poate asigurarea, poate cauciucurile nu sunt de iarna, sau, ca si asta am intalnit, poate nici permis de conducere nu aveti. Asa ca v-am oprit sa va verificam”. No, mai spune ceva daca ai ce. Carevasazica, „psihologia politistului” spune ca o situatie care aparent, la suprafata, e in regula, ascunde de fapt o matraguna comportamentala, un putregai, o fatada menita sa ascunda un interior pervers infractional pe principiul „pe afara-i vopsit gardu’ / inauntru-i leopardu’ ”. Am multumit, mi-am luat actele si m-am grabit spre casa sa-mi beau cafeaua care mi-ar fi dat posibilitatea sa rumeg mai bine la cele intamplate, la lectia de viata gratuit si cu multa amabilitate servita de domnul politist la acea ora matinala a diminetii. Am realizat ca niciodata lucrurile nu sunt cum par a fi si ca, spre exemplu, in cazul concret al circulatiei rutiere, e bine sa incalci deliberat o prevedere legislativa – adica ori vorbesti la telefon ori nu iti pui centura, ori treci pe rosu, s.a., pentru a da de inteles unui politist care supravegheaza traficul ca, cu toate celelalte, esti in regula si deci, nu are motive sa te traga pe dreapta. Si-asa mi-am amintit ca aveam un amic, care avea un amic care la randul lui avea un amic – ceva de genul, vajnic lucrator la Garda Financiara care isi incepea controlul la o firma cu o aceeasi fraza : „In psihiatrie se spune ca nu exista oameni sanatosi psihic ci doar oameni care nu au fost consultati de un psihiatru. Noi, la Garda Financiara am preluat asta si zicem – nu exista firma corecta ci doar firma pe care noi nu am controlat-o inca”. Si iata deci cum aceasta mostra de intelepciune este acum inclusa si in „psihologia politistului” : nu exista sofer corect ci doar sofer care n-a fost tras pe dreapta. Dar, na !, ca daca tot am fost provocat duc si eu logica mai departe : politist de la rutiera care sa nu puna botu’ la o mangla, exista ? Sau exista doar politisti carora nu le-a fost verificata, inca, declaratia de avere ?