Arc peste timp

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa “Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita ! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea… al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti… atatia cat merita.  A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire, am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina. Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: ”Uitati-va la mine!”, dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi! Te imbratisez cu drag, Alexandru Vlahuta, cand ai implinit saptesprezece ani.” SMS-ul lui Nicolae Guta catre fiica sa “C**va proasta, te-ai pus cu dracu’. O sa platesti scump p**a jegosului. Promit ca aici este pentru tine sfarsitul carierei tale. Nu va mai canta nimeni cu tine. C***va nebuna, c***a c****elor! Du-te acum si ia-l pe ala de ti-a dat la m**e, canceroaso, sa cante cu tine. Promit ca s-a sfarsit cu tine, nimeni nu va mai canta cu tine si o sa-ti iasa p**a pe gura si pe nas, scarba nebuna” ______________________________________________ Stiu, imi veti spune ca am fortat o legatura intre doua lucruri care n-au fost si nu vor fi, indiferent de absurditatea vreunui criteriu gen „ambii aveau mustata”, tangentiale. Ca am amestecat diamante cu balegar de vaca doar fiindca ambele au carbon in compozitie. Fiindca in timp ce Alexandru Vlahuta era cel care, spre exemplu, «vedea in poet „un militant in serviciul principiilor inaltatoare, un „samanator” de idei generoase si simtaminte nobile” (…) pledand in favoarea „poeziei pline de continut, deschisa spre lume, spre marile idealuri umane, in stare sa reverse peste inimile noastre mangaiere si iubire”, cerand poetilor „sa cante rostul lumii si splendorile naturii”» („Scriitori romani”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 476), limbricul asta cu urechi de Guta face parte din clasa hemoroizilor subculturii de canalizare. Si totusi, nu stiu ce procent dintre contemporanii lui Vlahuta avea idee despre existenta acestuia si era familiarizat cu scrierile sale. As inclina catre un 10% dar asta nu fiindca ma simt generos ci mai degraba fiindca imi doresc un dezechilibru care sa nu fie strigator la cer. Dezechilibru generat de faptul ca dintre noi, contemporanii lui Guta, sunt probabil (si aici aplic procedeul invers incerc sa minimalizez cifrele) 60% care sa fi auzit intr-un context sau altul, au auzit si stiu cate ceva despre acest rebut al speciei umane. Si asta pentru ca este bagat in seama la ore de maxima audienta pe posturile tv, apare-n paginile ziarelor, este ascultat si promovat. Nu suntem doar noi, romanii, singura natie aflata pe o panta descedenta, singurii care gusta din mizeria regresului spiritual, civic si comportamental. Mai sunt si altii care fac apel la trecut, la inaintasi, in incercarea de a-si adauga numele, altadata rasunator, pe lista tarilor care conteaza. Asta  nu este insa de natura sa imi aduca macar un dram de consolare. Fiindca mai jos de noi nu cred sa fie totusi, nimeni. P.S. Aceasta postare nu participa la concursul RockFm, dar incearca sa il promoveze : Rock FM cauta Rebel cu Cauza! Manifesta-te pe rockfm.ro! Rock-ul a fost dintotdeauna in mijlocul protestelor care au schimbat lumea in bine. Acum, RockFm cauta Rebel cu Cauza. Acel om care iese din turma si se ridica pentru ceea ce crede. In era protestelor, RockFm e portavocea ta. Schimbarea in bine incepe cu tine. Cauza ta devine cauza RockFm.

Tratamente revolutionare care iti pot salva viata

Fiecare organ si tesut din corp este alcatuit dintr-o multime de celule stem care se afla in fazele initiale ale dezvoltarii, iar acestea se diferentiaza de toate celelalte prin faptul ca au abilitatea de a se regenera si se pot capata diferite alte functii. Cu alte cuvinte, celulele stem pot repara sau inlocui tesuturile din organismul nostru, ajutand sa ne vindecam in urma a diferite afectiuni si accidente. De exemplu, tesuturile pielii sunt inlocuite periodic, iar acest proces nu ar putea avea loc fara celulele stem. Aflate in primele faze ale dezvoltarii, celulele stem au posibilitatea de a se transforma in diferite tipuri de celule ale corpului, fiind embrionare, adica nu au un rol specific, insa pot fi specializate sa ajute peste 250 de tipuri de celule de la cele ale oaselor, muschilor, pielii, inimii, creierului si nu numai, fiind pluripotente.
Tratamente
Oamenii de stiinta au descoperit faptul ca celulele stem pot fi folosite atat pentru tratarea loviturilor, dar si a afectiunilor intrucat stimuleaza organismul sa se regenereze, astfel ca transplanturile de maduva osoasa in acest sens au avut loc de pest 50 de ani. Procedurile se bazeaza pe faptul ca celulele stem din organismul bolnavilor de cancer, leucemie si multe altele au fost afectate, motiv pentru care nu mai sunt eficiente. In ziua de azi se cauta noi modalitati prin care celulele stem pot ajuta la tratarea mai multor probleme, inclusiv la nivelul ochilor, creierului si altor organe.
Diferite surse
Celulele stem pot fi recoltate din mai multe zone ale corpului, iar pe masura ce acestea se maturizeaza dobandesc anumite functii speciale, motiv pentru care sunt impuse limitari din acest punct de vedere deoarece nu pot fi „programate” sa ajute la tratarea a diferite probleme. Cu alte cuvinte, acestea pot ajuta doar la regenerarea tipurilor de celule similare cu cele in zona in care se regasesc.
In schimb, celulele stem embrionare sunt cunoscute pentru faptul ca sunt pluripotente, ceea ce presupune ca pot genera orice tip de celule si de tesut, motiv pentru care sunt considerate foarte valoroase in nenumarate tratamente, dar si pentru ca pot fi studiate indeaproape de oamenii de stiinta pentru a face noi descoperiri. Cu siguranta celulele stem au adus o revolutie in sistemul medical si cu toate ca acestea sunt folosite de mai bine de 50 de ani, inca nu s-a atins potentialul maxim, pentru ca exista multe alte tipuri de afectiuni care se asteapta sa poata fi tratate.
Recoltare
Oricine poate apela la www.stemsure.ro pentru a afla mai multe despre recoltarea celulelor stem, insa cele din sangele cordonului ombilical sunt cunoscute pentru faptul ca sunt bogate, iar procedura de prelevare este foarte simpla si se pune in aplicare in cel mai scurt timp.

Duzina de cuvinte : Papusi dansand.

Actul I  Cabina sefului de echipaj de pe un cargou romanesc, vestul Mediteranei, 1987 “Nea Gica, ce faci bre, esti treaz ?” intreba, ca boul, Grigorut, amintindu-si o secunda prea tarziu ca lui Gica, nostromul, nu-i plac intrebarile si realizand, tot cu delay, ca e normal ca “batranul” e treaz din moment ce statea la masa si mesterea ceva la mainile unor papusi. “Nimic, dar de calitate. Asta fac”, ii raspunse Gica amintindu-si la randul lui, parca in treacat, plictisit, ca Grigorut, marinarul, era cel mai sarac cu duhul dintre cei 7 membri de echipaj pe care el, ca nostrom, ii “pastorea”. “Da de ce’s bre papusile alea asa palide ? Ca-s ca moarte si alta nu. D-alea normale n-avea de cumparat ? De ce-ai luat dintr-astea ? Erau mai ieftine ?” “Bai, Grigorut, sunt de ceramica, ma. De portelan. Sunt mai greu de gasit, se dau mai scump …” “Io nu pricep … Pai jucaria nu-i sa te joci cu ea ? Ca daca duci la o fetita o jucarie da bibelou, ea de un’ sa stie ca-i de joaca ori de pus pe mobila ? Ca vede de la muma-sa ca pune bibelourile in vitrina, nu ?” “Bibelou de pus in vitrina ii tac’tu si cu fi’su ala mijlociu”, raspunse batranul nostrom dandu-i de lucru lui Grigorut care socotea deja pe degete care dintre fiii lu’ ta’xu e al mijlociu… “Te razi de mine, bre nea Gica… Ca suntem numa’ doi frati la parinti. Io’s al mai mic…” “D’apoi in locul muma-tii, nici mie nu stiu daca-mi mai ardea sa mai fac unul, mai Grigorut… Da’ ce-s, mai, trepidatiile astea ? Ca face pacostea asta de nava ca toate alea de zici c-acum crapa din suduri…” Apoi, incet, ca si cum nu ar fi vrut ca Grigorut sa il auda, «Tremurul din fiinta mea e trecator. Mi-ai atins salbatic o coarda cuminte… Faptele tale vor mai ramane o vreme sa-mi strige in iris durerea; ceea ce-ai fost ma va ajuta sa iert ceea ce esti…» Ai auzit vreodata poezia ast a, Grigorut ? … Ai auzit pe naiba… Tu abia stii ce-ngroapa mata, mai… E o pustoaica, Tania Kubitza.” “Cica-i ceva cu unul din pistoane, nea Gica… Baietii de la masina sunt toti jos in sala masini dar de cand au intrat n-a iesit macar unul sa spuna ce-i acolo. Io asta stiu de la nea Gica, da’ nu matale. Nea Gica bucatarul…” “Bai Grigorut, ia schimba-te tu de trening, mergi la magazia din prova, de la forepeak, si vezi ca am eu acolo dupa cutiile cu vopsea un fel de trepied pe care-l folosim noi la pomul de Craciun. Adu-mi-l sa sprijin de el papusile astea ca altfel nu le pot lipi … Si ai grija sa nu te mai lovesti la treapta asa cum faci de fiecare data…” “Da’ de ce le lipesti, bre ?” intreba, din nou ca boul, Grigorut, amintindu-si din nou, cu o secunda prea tarziu, ca nostromului Gica nu ii plac intrebarile… Actul II Coverta unui aceluiasi cargou romanesc, acelasi vest al Mediteranei (de data asta cateva mile mai spre est), acelasi an 1987 “Neata, dom’ comandant… Am trecut de Magreb ?” “Apai, nea Gica, depinde la ce spui tu Magreb… Daca te referi doar la Maroc, da, suntem ca si trecuti. Daca baietii de la masina nu-si prind urechile-n motor si tin magaoaia sa mearga, trecem cam intr-o ora…” “Nu mai e mult pana acasa, dom’ comandant… Lung rau o fost si drumul asta… Sunt 7 luni, dom’ comandant, asa ?… Dar cu voia lui Dumnezeu, pe vineri suntem la Constanta, sambata is deja in tren, sambata noaptea chefuiesc cu neamurile nevesti-mi. Ca ale naibii stiu mai bine ca mine cand ajung acasa si ma asteapta cu niste fete de zici ca n-au baut si n-au mancat de noua zile…” “Ajungem, mai nea Gica… ajungem… Da’ te-ai gandit ? Cum treci de vama ? Sa nu spui ca nu ti-am spus in Casablanca, ca nu ai voie decat 3 carpete – si tu ai luat 6 si doar 4 jucarii si tu ai luat 24. Douas’patru de papusi, mai Gica ? Ce, Doamne-iarta-ma !, faci cu atatea ?” “Eeee… dom’ comandant… sa trec eu de vama cu ele ca am eu unde sa le trantesc. Cu 500 de lei bucata, c-am mai dat. Iar carpetele cu rapirea din serai le dau si pe peronul garii daca vreau… Numa’ s-arat un colt si sar pe mine. Ce le-o tot place la carpele astea, zau de inteleg. Da’ important e ca-mi fac treaba cu ele. Restul ce mai conteaza. Ca nu-i mandru ce e mandru, ci ce-i place la bolandu’. Asa-i, dom’ comandant ?” Actul III Aceeasi cabina a aceluiasi sef de echipaj de pe un cargou romanesc, portul Constanta, una dintre vinerile anului 1987 Aproape sa se-mpiedice de trepte, patru vamesi intra in cabina lui nea Gica. De obicei intrau doar doi de cabina doar ca in cazul nostromului, modul in care-si completeaza declaratia vamala e una careia i s-a dus buhul in tot portul. Asa ca-s curiosi. “Ia, mai nea Gica… Ce ai de declarat ? intreaba unul privind foaia din carnetul de vama al nostromului. La jucarii … «Hora papusi – 4 bucati» ? … si la diverse «Carpeta fata dubla» – 3 bucati” ??? Ce-s astea, bre nea Gica ?” Nea Gica arata cu mana spre unul dintre colturile cabinei. Patru “ansambluri” de cate 6 papusi cu mainile lipite inchipuiau o hora … Patru “hore”, patru jucarii … Si langa ele, trei suluri cu rapirea din Serai puse spate la spate cate doua si cusute atent, dar cam grosier, pe margine… “Carpete cu fata dubla … Hora papusi… Nea Gica, esti mare figura, mai… Hai, ne vede m voiajul urmator… Tare is curios ce mai scornesti…” spuse al mai “mare” dintre vamesi si semna fila de declaratie vamala a nostromului. Actul IV Aceeasi cabina a aceluiasi sef de echipaj de pe un cargou romanesc, portul Constanta, una dintre vinerile anului 1987 “Ei, cum a fost nea Gica ? Ti-ai trecut prin vama carpetele si jucariile ?” “Le-am trecut dom’ comandant. Si carpetele si jucariile si cele 50 de perechi de blugi ascunse sub pat…” Duzina de cuvinte pornita de la Psi. Au mai scris : Vavaly, Lili3d, Alma Nahe, Carmen Pricop, Adriana 1, Vienela, Doar online, Adriana 2, Matilda, Max, Scorpio, Ioana, CH3815H, Some Words si Anacondele.