Micul Print

Am mai pomenit eu pe-aici, si nu o singura data, despre faptul ca Micul Print este una din cartile mele preferate. Am descoperit acum insa si o melodie minunata. Ascultati cu atentie si versurile, sunt minunate! 

O amintire de Craciun – Truman Capote

Dupa ce am terminat de citit Mic dejun la Tiffany, observ ca in carte mai sunt 3 povestioare scurte. Le-am lasat pe a doua zi, deoarece era tarziu si ochii rosii de oboseala. Vorbind cu Cristina, imi spune ca ultima e deosebita si tare draguta, asa ca nu stau pe ganduri si o citesc. Nu stiu de ce, in toate frazele, mi-l inchipuiam de Dickens si cuvintele lui, magia scrierilor sale. Povestirea (english version) este despre un baietel de 7 ani si o batranica de 60, care insa a ramas un copil. Aceasta din urma il numeste Buddy, ca pe vechiul ei prieten ce a murit in 1880. Ea nu are nume, mereu naratorul spunandu-i prietena mea. Cei doi isi formeaza o prietenie tare frumoasa, presarata cu mici secrete si planuri. Al treilea membru al micului grup este Queenie, catelusa cea vesela care ii insoteste pretutindeni. Cei doi strang bani impreuna pentru prajiturile cu fructe care le fac inainte de Craciun si pe care le trimit unor oameni pe care nu i-au cunoscut sau cu care au vorbit foarte putin, cel mai de vaza destinatar fiind presedintele Roosevelt. Povestioara e plina de farmec, aduce zambetul pe fata oricui citeste, mai ales cand ti-o imaginezi pe batranica cum taie bradutul cu securea, cum cauta nuci prin iarba inghetata, cum face zmeie pentru a le inalta mai tarziu impreuna cu Buddy. Si cum sa nu zambesti cand ti-i imaginezi pe cei doi sezand langa o luminare – cu Queenie zburdand in jurul lor – si numarand economiile lor ascunse intr-o punguta cu margele… ei i-au iesit 12 dolari si 73 centi, lui 13. Si pentru alungarea ghinionului, ea arunca un cent pe fereastra, sa fie siguri… Sau cum sa nu zambesti cand citesti cum ea ii dadea mereu lui Buddy cate o moneda de 10 centi sa mearga sambata  la cinema, asta chiar si dupa multi ani dupa ce el a plecat la scoala militara, punand moneda in scrisoarea ce o trimitea cu atat de mult drag: “Du-te la un film si scrie-mi si mie despre ce e vorba.” Treptat, insa, in scrisorile ei incepe sa ma confunde cu celalalt prieten, cu acel Buddy mort in 1880. Ramane la pat tot mai des si nu numai in zilele de treisprezece. Intr-o dimineata de noiembrie, o dimineata de iarna, cand pasarile au plecat si pomiis-au desfrunzit, n-a mai avut putere sa exclame: - O, Doamne, a venit vremea prajiturilor cu fructe! Si stiu cand s-a intamplat. O telegrama nu face decat sa confirme vestea pe care in taina sufletului meu am si primit-o, si simt cum in mine se rupe ceva, ceva de neinlocuit, scapand ca un zmeu a carui sfoara s-a rupt. Iata de ce acum, in aceasta dimineata de decembrie, in timp ce ma plimb pe terenul de joc al scolii, caut tot timpul cu privirea la cer, ca si cum m-as astepta sa vad doua zmeie ratacite, inaltandu-se spre rai, ca doua inimi. Postez acum si varianta de pe ecran a acestei povestiri, naratorul fiind chiar Truman Capote si respectand intocmai detaliile scrierii. Daca nu aveti cum citi, macar priviti filmul, nu dureaza mult, cu toate astea va veti indragosti iremediabil de farmecul Geraldinei Page. A Christmas Memory – 1966 Mai exista si o varianta din 1997 in care joaca Patty Duke, pe care insa nu am vazut-o inca, dar pun pariu ca nu se ridica la farmecul celei vechi. Daca va intereseaza, am gasit si reteta prajiturilor facute de Buddy si prietena lui, aici. Eu cu siguranta o voi incerca.