Lectia umilintei, la un pahar cu apa minerala de 8 lei

Am retrait aseara tarziu, la o sonda cu gheata si apa minerala care aveam sa aflu la final ca a costat 8 lei – adica, da, la o terasa din Mamaia, eternul regret exprimat in pragul starii de ebrietate de catre toti amicii mei care-au ales sa emigreze : cu totii si-ar dori sa aiba salariile „de acolo” si prietenii si viata de aici. Membrii familiei cu care am iesit aseara sunt deja macaronari cu acte-n regula. Si observand io ca si vorbesc mai repede, mai mult si chiar pe-un ton putin rastit care-ar aduce in acceptiunea noastra c-un soi de cearta continua si nesfarsita, am concluzionat ca nu doar pasapoartele le sunt acum italiene ci si-au aclimatizat si parte din apucaturi. Fiindca el, cel putin, era aproape definitia ursuzeniei sociale si doar cu un minim efort ar fi reusit sa duca mutenia spre perfectiune. Acum insa, turuia mai ceva ca Dana Grecu cand ii da oala cu ciorba de sinapse-n foc. Ea, sotia amicului, cred ca era italianca de mica si-acum, odata cu mutarea-n Cizma doar s-a reintegrat in zgomotosul habitat stramosesc. Genul de romani al caror arbore ginecologic genealogic nu-si are radacina intr-un barbat roman contopit cu o femeie daca ci in doi soldati romani cu-apucaturi de gay. In fine, nu are rost sa ma abat prea mult de la subiect. Si desi initial crezusem ca scopul revenirii lor in tara era dorinta masochisto-nesabuita de-a-si bate joc de munca lor spargandu-si banii de concediu pe ceatal cu mate all inclusiv vandut pe post de hamsie in Satul de vacanta si, cum am mai spus, pe apa minerala de 330 de mililitri la pretul de 8 lei butelcuta, am aflat cu surprindere ca in fapt venisera „cu treaba” : dadeau spagi peste spagi si-si tocau nervii pe la cozi la fel de fel de institutii pentru a-si inscrie progenitura – asta italian vero fiind, inmatriculat inca de la nastere cu numere de Italia, la o scoala din Romania  ! Iar argumentul lor, mai ales in lumina ultimelor sublime si magnifice performante ale candidatilor la obtinerea hartiei de bac, ar parea multora dintre noi halucinant : comparativ cu Italia, in Romania inca se mai face scoala !!!  Peste o astfel de informatie nu poti trece cu usurinta, ca nu vorbim aici despre amanunte legate de gradul de cocalarism si pitiponceala  din scolile italiene comparativ cu cele romanesti ci de esenta performantei sistemului de educatie. Caci sa vii tu, om cu toate tiglele pe casa si sa fii dispus la eforturi financiare suplimentare, iar tu ca mama sa iti invingi temerile si grijile legate de faptul ca unicul copil iti studiaza la mii de kilometri intr-o tara cu notorietatea Romanicii, e semn ca in invatamantul din Italia se-ntampla grozavii peste ceea ce noi am considerat a fi colapsul scolii romanesti. Logic ca am cerut detalii. „Bai, cum sa-ti spun… profesorul intr-o scoala din Italia e sub femeia de serviciu ca demnitate, ca prestanta, ca tot ce mai vrei tu. Ca dupa ce cu ani in urma li s-a interzis sa mai altoiasca pe cate unul sau sa se mai rasteasca si sa tipe la elevi, de vreo trei ani e o campanie la sange impotriva profesorilor care-i „lezeaza” psihic pe „copilasi” aplicand orice fel de pedeapsa sau luand masuri care i-ar face sa se simta inferiori sau rusinati in fata celorlalte loaze. Stii ma,asta-i cam cum intra ditamai vaca in India in templu si se balega pa marmura lor si nimeni nu-i spune nimic ca, vezi tu vaca e sfanta si ei se simt onorati ca le-a lasat sfintia sa asa plocon, asa-i si in Italia la scoala : l-apuca pe unu’ sa se cace in mijlocul holului, apai se caca. Si tu, ca dom’ profesor care esti, mergi calm si zambitor si il intrebi „Tiiii … ai facut cacutuuuu… Vrei sa vina dom profesor sa te stearga la fundulet ? Nuuuu … ? Si vina doamna de chimie ? Mai stai asa putin pe vine, iti promit eu ca nu mult, sa nu se supere parintii c-ai amortit cacandu-te-n mijlocul scolii, si-o caut eu pe nenorocita aia de chimie care probabil ca acum isi preda materia de doi bani prin vreo clasa fara sa se fi interesat in prealabil daca vreunul dintre ilustrii nostri elevi ne va face onoarea de-a se caca in holul minunatei noastre scoli…” Cam asa-i, mai. Si zi si tu acum, asta mai e scoala ? Pai nu e suficient cat le cautam noi in coarne acasa ? Macar la scoala mai stiau si ei de frica cuiva. S-a dus in ma-sa si asta. Ca nu mai poti sa-i spui tampitului ca e tampit e una si pot intelege asta. Dar sa fii obligat sa-l lauzi pentru orice rahatel ca, vezi Tu Doamne, copchilu’ o depus efort sa se screama, nu ?, asta-i alta mancare de peste. Ii dai un exercitiu si el ti-l face pe un sfert. Si-atunci tre sa vii tu sa-i spui : „Bravo, Gigele, mai cat de corect si de frumos ai stiut tu sa rezolvi sfertul ala de exercitiu.” Pai se tampeste, mai Dane. ca el nu o sa stie ca un lucru trebuie sa-l duca pana la capat. Si astia micii sunt si speculanti, mai. Pune-l pe unul sa iti spuna ce obligatii are el la scoala. Habar nu are. Da ia intreaba-l de drepturi. Le stie pe toate, ba mai pune si de la el doua-trei chestii care i-ar pica lui bine.” Am reusit sa-l intrerup pe, altadata, mutul meu amic, plasandu-i o vorba de duh auzita nu mai stiu pe unde : „Asa-i si-n Romania, mai. Ca daca noi, pe vremuri faceam orice sa nu ne suparam parintii acum parintii fac orice sa nu cumva sa-si supere copii. S-asa s-a cam ajuns si prin scoli. Nu mai stiu elevii de frica profesorilor ci profesorilor le e teama de elevi sa nu cumva sa ii filmeze cu telefonul si sa ii puna pe youtube. Si apai fii pe pace ca am citit acum mai bine de un an ca genul asta de politica a fost impus si-n scolile de pe la noi. S sunt interzise orice fel de masuri care ar putea face copilul sa se simta umilit fata de colegi, indiferent ce a facut sau ce a spus”. „Lasa, mai, ca mai sunt si scoli „normale”. Si noi la una de-asta, nestricata, il inscriem. E scoala unde-o are si sora-mea pe aia mica. Are si I-VIII si liceu. Pai stii cum a fost acolo ? Au plecat unii in Belgia. Dupa un an s-au gandit sa-si ia si plodul cu ei, sa studieze, draga Doamne, occidental. Cand l-au luat ala micu trecea a VI-a. In Belgia l-au luat aia si l-au intrebat : „Bai, cand e cald afara ? Iarna sau vara ?” Si asta le-a raspuns : „Depinde, dom le. Ca poate fi cald si-n ianuarie daca-i o zi cu soare”. Si le-a cazut fata la aia si i-au zis ma-sii : „Doamna, aveti un copil supradotat. Noi suntem de parere sa il bagam direct intr-a opta”. Si a facut ala a opta si, cum ar veni la noi, a noua, in Belgia. Dup-aia nu le-a mai mers treaba acolo si-au trebuit sa se intoarca-n tara. Nici bani sa-si tina copchilu’ in Belgia la scoala nu aveau si au venit aici sa il inscrie, au zis ei ca tot intr-a noua s[ o repete si i n Romania, ca oricum ar fi fost mai mic de varsta cu doi ani. Si l-au luat aia de la liceu sa vada cam pe unde e cu pregatirea. Dar nu l-au mai intrebat de cum ii vremea iarna. I-au dat sa faca chestiile care se dadusera in Romania la examenul ala de final de-a opta. Si cand au vazut ce-a rezolvat pustiul din ele, i-au zis  ma-sii : „Doamna, noi vi-l bagam intr-a noua. Dar spre binele plodului ar fi bine sa il inscrieti intr-a saptea. Are prea multe lacune si intr-a noua n-o sa faca fata”  Si nu s-a mai gandit nimeni atunci ca treaba asta-i de natura sa faca plodul sa se simta umilit”. Si uite-asa, mi-am amintit eu, cu dialogul purtat cu-amicii mei proaspat in minte, de-o maaaaare „umilinta” ce mi-a fost data s-o traiesc in umila mea existenta de elev. Eram pe la inceputul clasei a V-a. Dirigintele clasei, profesor de matematica, era si cel care facea orarul pe scoala. Si asa a considerat el ca e bine sa aseze lucrurile : orele de mate le aveam primele-n zi, cat sa ne ia inca proaspeti si calduti, direct din asternut. Si intr-o buna zi cu soare, nu-mi amintesc de ce, dar am intarziat. Pe vremea aia, la inceputul orelor se canta imnul. Si dom profesor, dupa ce mi-a ascultat minciunile pe care le inventasem eu drept scuza, a zis cam asa : „In regula, nu-i asta o problema. Dar clasa a cantat imnul deja. Se cuvine sa il canti si mataluta.” A cam picat cerul pe mine. M-au trecut toate apele, ca am o voce cam ca doi magari. Si gatuit, am prestat imnul. Nu va descriu cam ce era in clasa inca de la jumatea primei strofe. Daca m-am simtit umilit ? Cu siguranta, cu-atat mai mult cu cat vreo doua fufe din clasa au imprastiat la pauza tarasenia in toata scoala. Dar un lucru e cert : nu am mai intarziat absolut niciodata la ore ! Si chestia asta mi-a ramas pe viata. Decat sa-ntarzii undeva, mai bine plec c-un sfert de ora mai devreme de acasa. Ca zau de mai imi arde sa mai  „interpretez” vreodata imnul national, de unul singur si cu public.