Vreau viza de flotant

Nu vreau sa ma mut, planeta asta mi se pare totusi irezistibila. Ma intorc de la piata si trec printre vecine cu oale pe aragaz, printre iepurasi ce sarbatoresc paispe februarie si-si tund freza in vitrina, ma imbrancesc copile ce mai au putin si termina acadele. E irezistibila totusi, nu vreau sa ma mut. Cineva imi aprinde lumanarea: “Sa vezi mai bine!” zice, dar stiu ca glumeste. Spera altceva. Sa ma mut. Sa-mi lipseasca vecinele si acadelele de la colt, sa nu am zile cu migrene, nici felii de paine fara unt. Sa scot piciorul din pamant si sa cultiv antene. Cum sa plec de aici cand cel mai bun prieten imi este un arici? E un fel de nechezol pur iar in momentele proaste un amestec de Chomsky si Benedetti. Bietul animal, era cat pe ce sa-l botez Hardy. Cand l-am adus de la marginea soselei era plin pe bot de smoala, probabil cauta furnici prin crapaturile urbane de acolo. Ce nebunie! 40 de grade si smoala, incerc sa-mi imaginez plete negre si o piele frumoasa intinsa pe jos – erotic, din cale-afara – dar smoala pute, atat. Si se lipeste de degete, irezistibil. Cum dracu sa te mai muti?