in iad toate becurile sunt arse

Iti aduci aminte de sleahta aia zgubilitica din liceu? Cum le zicea, frate? Franzela, Fasola, Varu, Paganel, Bastarca… E drept ca zdruncinatii dadeau rar pe la scoala si-atunci mai mult prin bude, sudand tigari si adapandu-se din clondire la purtator… Mama, ce mai ardeau gazu’ la liceul textilist, benoclandu-si fasolea la bunaciuni fasnete cu cracii pana-n gat si cururi de dat cu basca-n caini! Se tamponau cu hoituri misto, la pariu, da’ baieti giorno… Nu sifonau ca ghertoii si nu se dadeau rotunzi. Sportu’ lor preferat era pileala categoria supergrea prin „cambuze” de bloc. Pe-orma te puneau jos din prima cu mistourile lor smardoioase de cartier, printre ragaieli de tescovina. Plus alte nasoale de jmecheri care stiu sa se dixtreze.  „Alo, acolo Mucicopti?” Noi eram in coma de ras numai cand il vedeam pe Bastarca cu buzanele cat niste langosi spunand asemenea mascari. Nu-s ce zice de partea ailalta, dar el il ia ca la piata: „Si cat ii kila?”   Avea un televizor alb-negru din secolul trecut si nu prindea decat un singur post, pe care se transmitea in detaliu ceremonia unei inhumari. Nu i-au trebuit decat cateva minute pentru a realiza ca raposatul ii semana perfect si avea acelasi nume cu al sau. Atunci si-a spus: mi-am luat concediu si nimeni n-a reusit sa ma anunte ca am murit. Apoi ii veni in minte: daca tot nu m-au anuntat, sa ma prefac ca nu stiu. Asa ca nu a sunat pe nimeni, nu a bocit si a privit in continuare, fumand, ca si cum ar fi fost vorba de un strain.  Citesti „In iad toate becurile sunt arse” si te lasi prins in vartejul amintirilor… din copularie – sigur ai dat si tu cu nasul pe-acolo macar cat sa intelegi ca la saispe-saptespe ani haiosenia maxima se poate isca din poantele magaresti, din farsele penale la telefon si din timpul frasuit aiurea prin bodegi imbacsite si „cambuze” de bloc, la toarta cu pretenari sugaci. Sau chiar din ceva smardoiala cu nasoi care si-ar sufla mucii pe tine, dar nu mai apuca. Citesti „In iad toate becurile sunt arse” si, pic cu pic, pricepi ca viata de rahat trece pe langa tine – ca nici nu mai poti sa urasti diminetile in care te tarasti spre jobul de care ti-e scarba, iar serile nu mai conteaza pentru ca le-neci in spirtoase la-ntrecere cu vinoase. Ai murit de multe ori si, probabil o sa mai mori, pana dai coltu de-adevaratelea… Nu stii prea multe, dar de ceva esti sigur: lui Mos Craciun ii zice nea Manole, care-i mort si-ngropat demult – doar tu stii unde. Altfel, nici n-ai bagat de seama cand te-ai varat in pielea unui necunoscut, ca-ntr-o pereche de papuci slinosi. Buimac, iti dai seama ca nu mai ai incotro: e timpul sa pornesti intr-o calatorie spre inafara ta. Ar putea fi aventura dupa care tanjeste mortul viu din tine. Citesti „In iad toate becurile sunt arse” pe nerasuflate. Hai noroc!