si asa mai departe?

C. Noica: Ce detii?Dan C. Mihailescu: Aaa… nimic.C. Noica: Atunci, ce stii sa faci?Dan C. Mihailescu: … Nimic. susanele de lansare cu niscai cimilituri literare Dan C. Mihailescu si-a lansat ieri la Humanitas cartea “Si asa mai departe?”. Prilej (pentru mine) sa-l vad de-aproape si sa-l ascult pe viu pe omul care aduce cartea. Prilej de simpatica bucurie, mai precis. Dan C. este asa cum il vezi in emisiunea de la Pro TV, ba mai abitir. Viu ganditor si doldora de poante. Spiritual si glumigen (isi baga mana pan’la cot in decolteurile adanci ale vorbirii dezmatate – sa-mi dau jos sutienul sa ma pozati mai bine?). Histrionic si zbantuitor din cuvinte, ochi si picioare. Polimorf, mahalagiu si barfitor, cum tot puncteaza Liiceanu. Dan C. este atat de prezent, nu abuziv si nici coplesitor, incat iti cade cu tronc imediat. Si parca nici nu-i mai bagi de seama balbaiala. Mie mi-a placut g-g-g-ga-ga-ga-zetaria. Nu-mi pare rau ca n-am-n-am-n-am scris o istorie a literaturii… Cand eram mic, duceam ziarele doamnei Bacovia. Am ramas cu dragostea asta si abia am asteptat sa ma fac mare ca sa scriu… Primul meu articol din Scanteia a fost despre gastile care isi faceau veacul la cinema F-F-F-Fla-Flamura… Si ce daca Bogdan Ghiu l-a facut “bufon” mediatic? Dan C. nu se supara, dar ii corecteaza razand observatia: -          Nu, nu bufon… Sarma! Mie imi plac sarmalele… Saltimbanc sau nu, Dan C. boteaza mesteceni. E caragialian pe timp de zi si cioranian pe inserat. Si, mai presus, e indragostit lulea de carti – cartile altora. Un samadau livresc, ii spune Liiceanu. Un samsar al volumelor vechi si noi, care ar putea sa-ti limbuteasca la nesfarsit despre cutare paragraf al cutarui autor din cutare colt de lume – “ma rog, nu chiar la nesfarsit, ca mi se mai termina si mie libidoul cuvintelor”. Pe de alta parte, liceanul Liiceanu isi drege vocea sobru si se arata patruns de cuvintele pe care si le-a notat pe un colt de hartie. Are probleme cu microfonul care-i reda panseurile din doi in doi. Fapt ce-l irita… si “presteaza” scurt vreo doua dezacorduri, basca un “a cade” pe care si-l rectifica dupa momente bune.