strada fictiunii

prolog: Cica prin 2008 s-a incercat un experiment cultural. Celebrul violonist Joshua Bell (castigator de Grammy, relativ good-looking si destul de vizibil in media) si-a luat vioara Stradivarius, a intrat la metrou si s-a pus pe cantat muzica de Bach. Dintre miile de calatori care s-au perindat pe langa el, doar vreo sase s-au indurat sa-i arunce din goana un banut de pomana (!). Doar unul a parut sa-l recunoasca, dar nici asta nu era convins ca vedenia e aievea. Intelege ce vrei de-aici… Aseara am fost pe Strada Fictiunii. Bine, eu trec destul de des prin cartierul asta … dar abia ieri s-a taiat panglica strazii cu pricina, la Clubul Taranului Roman, cu invitati cel putin interesanti si ceva vorbe de imbiere la lectura. Strada Fictiunii e noul proiect edilitar cultural al editurii ALLFA – intra pe link si vezi aparitiile nou-noute, poate-ti face cu ochiul vreo coperta. Si cum lansarile se intampla cu spiciuri de lectori… Cristina Bazavan ne-a povestit de experimentul initiat pe blog ; si-a provocat cititorii sa fabuleze pe marginea ideii din titlu si a iesit ceva suprarealist – lucru din care deducem ca romanii chiar au talent… la fantezii. Sau fantezii ca-s talentosi? Apoi ne-a „brifuit” cu subiectul cartii Magazinul de sinucideri (suna macabru de bine, nu?) a lui Jean Teule. Eu abia astept s-o citesc. Costi Rogozanu a povestit despre o carte buna rau (Menajeria lui Jamrach – Carol Birch) si alta mai… filmica (Fetele din Shanghai – Lisa See). Literatura contemporana justifica ideea de literatura in epoca Facebook-ului (ma rog, nu mi se pare ca social media si-ar dori sau ar avea vreo sansa sa detroneze  romanul) si inseamna relationarea fresh a cititorilor cu autorii preferati. Daca la clasici te intorci oricand, dar nu poti sa-i contrazici (ei, nu!), pe scriitorii contemporani ii poti cunoaste (adica ii pipai si urli este!) ii contrazici, te poti chiar certa cu ei… Sa inteleg de-aici ca Rogozanu e cam pus pe scandal de felul lui sau doar trecea aseara printr-o dispozitie sfadeasca cu potentialii interlocutori? Florina Parjol. Timida, abia audibila, pierzandu-se printre cuvinte si blocata in intersectii de fraze. Enumerand obsesiv epitete superlativoase: carte „superba”, carte „splendida”, carte „minunata”. Cred ca unii oameni ar trebui sa-si pastreze splendidele cuvinte doar pentru scris. Tudor Calin Zarojanu - introdus cam prea simplist drept realizator TV – mi-a placut cel mai mult. Ironic, spiritual. Nu a vorbit despre vreun titlu de carte, ci despre proiectul ALLFA cu denumire edilitara, care incearca astfel sa justifice banii pe care guvernantii nostri se plang ca-i „arunca” in haul neprofitabil al culturii. Na, ca am facut o strada din banii sparcaiti de la buget! Si a concluzionat plastic: strada fictiunii este drumul (pavat cu carti) spre tine insuti. Andrei. Gheorghe-i Gheorghe si fara 13-14, Vantu, Vladescu, Rataciti in Pana mea sau presa.nu. Nu s-a abtinut de la echivocuri facile– toti am facut-o in copilarie cu lanterna (adica am citit pe sub patura noaptea, la lumina lanternei, sa nu ne prinda parintii, ce credeai?). Si pentru ca ascultatorii nu prea au zambit, a mai incercat una: Stii? Cand Joshua Bell canta Bach la metrou, m-am nimerit si eu pe-acolo… Joshua s-a oprit din viorit si a strigat sa-l auda lumea: Uite-l pe Gheorghe! Ha, mda… A mai confundat strada Fictiunii cu strada Sperantei. Si pe Angela Similea cu Corina Chiriac. Dar treaca-mearga… Aflam cu totii ca editura se va rebrandui cu ceva tam-tam media cat de curand. Si ca Andrei G va fi ambasadorul de brand al editurii. Un fel de consilier pe probleme de comunicare si imagine, cum ar veni. Din nou. Altfel? Pliante de prezentare cu o grafica de poveste. Umbrele-cadou rosii si apetisante. Atmosfera cosy. Lume buna. Concert de jazz Elena Morosanu Quartet (bun, banuiesc, desi n-am stat chiar pana la sfarsit). Bufet rece si mai buuun! Plus Chinezu si alti bloggeri bunuti. Deci, pe strada fictiunii – bun-bun de tot. Si-acum, ia liniste, ca m-apuc de citit!