Romania – Ungaria – dialog cu un caine maghiar afon la fotbal

Se da enuntul : un grup de UDMR-isti din Covasna au trimis o scrisoare catre FIFA prin care acuza publicul de pe Arena Nationala de scandari antimaghiare. Seriooooos ??? Va ofer filmul serii de vineri asa cum am trait-o eu. Gasiti voi ceva antimaghiar in asta?     Deci : Singurul mascul din casa cu care puteam sta de vorba baieteste pe margine meciului Romania – Ungaria era vineri spre seara cainele din dotare. Dealtfel era chiar un partener ideal de dialog, astfel de discutii e bine sa fie polemice. Iar cainele meu nu este doar un bun ascultator si nu ma contrazice si nici nu-mi comenteaza ironic afirmatiile dar, in plus, era si cel mai potrivit partener la meciul in cauza, eu fiind roman verde ca bradul cu radacini infipte-n varza, barza, viezure, manz, el fiind ungur la origine – rasa trecuta-n actele lui e „vijla maghiara”. Inaintea inceperii meciului i-am facut o scurta introducere despre cum stau lucrurile dpdv istoric, asta ca sa n-avem ulterior discutii. Nu a negat, nici n-avea cum, ca eu am fost primul in curte. A marait putin cum ca, vezi Doamne, cand a intrat el poarta era deschisa si curtea i s-a parut libera, neocupata. Mde, minte de caine, ce sa ii ceri ? I-am explicat cum ca singurele lui dovezi sunt, ca-n reclama cu Pedigree, „dovezi solide”, pe cand canalizarea trasa, pomii plantati, adica, vorba ceea „raul, ramul” mi-s prieteni numai mie. Si m-am multumit sa-i arat poarta si sa ii spun ca daca nu-i convine e liber oricand sa plece si sa se alature haitei care se stabilise si ocupase parcul de la Casa de cultura dar l-am avertizat ca exista riscul ca acestia sa nu-l accepte, neconsiderandu-l de-al lor. Daca alege sa ramana va avea aceleasi drepturi ca orice membru al familiei dar si aceleasi obligatii. Noi il iubim dar daca el nu ne vrea, apai nici noi nu-l vrem. Ca i-am facut oricum destule concesii atunci cand am acceptat sa fie trecut in acte ca Rzony (cu accent pe prima silaba) si nu Roni, asa cum am vrut noi initial. Dar am zis fie, mai, daca el are stramosi unguresti, treaca de la noi. In plus nici pe ce limba latra nu ne pasa dar, daca vrea sa fie bagat in seama, cu noi e musai sa dialogheze-n romaneste. Booooon … introducerea fiind facuta am zis sa incepem sa discutam si despre meciul ce urma sa-nceapa, la modul aplicat, cu subiect si predicat, formule de echipa, pronosticuri. Moment in care a-nceput sa caste, s-a asezat si s-a culcat, c-un aer oarecum plictisit. Daaaaaar … minune : telefon de la un prieten. Nevasta-sa facuse chiftele cu o zi in urma si le scapase cam sarate. Ca sa nu le arunce la caini, ca ii iubeste si nu vrea sa-si bata joc de ei, i-a spus “Invita-ti prietenii la meci si le mancati cu bere ca merg.” Si omul a ascultat-o, asa cum face, ca un fraier sot iubitor ce este, intotdeauna. Inca inainte de a incepe meciul a trebuit sa rezolvam niste probleme de ordin tehnic si asta fiindca prietenul in cauza bazandu-se pe proasta inspiratie intuitia nevestei a vandut mandrete de apartament in buricul targului si s-a mutat la inghite pui periferie, intr-una din localitatile limitrofe Constantei pentru a beneficia de tambalaul faptului ca pe acolo t rece una dintre cele mai traficate sosele, Constanta-Mangalia, linistea mediului rural si de praf (sau dupa caz noroi), lipsa utilitatilor si alte beneficii ale traiului impins spre limita ancestralitatii. Printre aceste utilitati se numara si lipsa cablului TV dar asta nu e un capat de tara atata vreme cat iti poti cumpara un castron pe care sa-l infigi in varful unui par astfel incat sa poata consoarta sa ii primeasca zilnic in curte, via satelit, pe Eric Braeden si Simona Gherghe. Doar ca, da – ati ghicit, castronul apartine RCS-RDS si astia-s tocmai aia de i-a mancat in fund sa nu puna botul la santajul oamenilor turnatorului (dovedit) Felix, asa  ca nu retransmite Antenele. Solutie salvatoare : postul unguresc M1 care transmitea meciul. Dar cum e-aproape o blasfemie sa vezi la televizor Romania- Ungaria comentat de unguri a fost nevoie de inca un brain storming pentru captarea sunetului. Prima solutie, antena1.ro de pe un mobil cu net si prima constatare : sonorul era cu 7-8 secunde inaintea transmisiei TV de pe M1. Adica auzeam cu muuult inainte ceea ce urma sa vedem. La televizor Maxim se pregatea sa bata o lovitura libera vociferand ca zidul nu respecta distanta, la netul de pe telefon deja sutase peste transversala. Naspa asa. Solutia nr. 2 : tot pe telefon, un post de radio care transmitea meciul. Am gaaaaasiiiit ! , cred ca Radio Romania Actualitati. De data asta defazajul intre imagine si sunet era in urma: deja vazusei ceea ce cu multa verva si la o turatie demna de un meci mult mai alert urma sa spuna un nene. Am renuntat la sunet fara sa banuim macar ce ne asteapta. Mirata de linistea abatuta asupra curtii sotia prietenului nostru a considerat ca e de datoria ei, ca gazda, sa umple golul lasat de televizorul dat pe „mute”. Si uite-asa s-a dus sufletului bunatate de vizionare de meci in gasca, intre baieti. Noroc ca n-am pierdut cine stie ce meci. Spuneti si voi ca fotbalul nu-i minunat : nu joci mai nimic timp de 90 de minute ba, colac peste pupaza te si incaleca aia intreaga repriza a doua si, din trei reusite tehnice individuale ii faci pe aia sa regrete ca pe 6 septembrie 1940 stramosii lor nu au comis mai multe atrocitati si maceluri asupra populatiei romanesti din satele Transilvaniei si ca nici suporterii lor nu au distrus mai multe cafenele si baruri in dimineata de 6 septembrie 2013 in Bucuresti. Ce poti sa spui ? Asta-i istoria, baieti, asa se scrie ea. Si se mai spune si ca Dumnezeu e sus si vede al cui e sacul de faina. Beleaua e ca din ce turuise dragalasa amfitrioana pe parcursul intregii reprize a doua am retinut cam asa : din apartamentul pe care il pastrase in oras, ca avusesra doua, ii plecasera chiriasii. Si sotiorul ei trebuia a doua zi de dimineata sa inlature urmele trecerii lor pe acolo: dat cu var, schimbat baterii, inlocuit vreo doua lustre si-o aplica…, nu mare lucru… N-am putea noi, prietenii lui sa ii dam o mana de ajutor ? Initial am crezut ca glumeste. Pentru trei chiftele ocna de sare si-un meci fara sonor aveam de achitat la nota de plata un varuit ??? Dar nu glumea si amaratul ala de prieten al nostru era intr-un rahat cat Casa Poporului. Ce a urmat, intreaga zi de sambata, las pentru o alta postare ca zau c-asa ceva nu vezi in fiecare zi.