Tolerante

E clar. Europa e toleranta. Tare. Aseara m-am nimerit in trecere prin sufragerie exact la momentul viitoarei castigatoare/castigator, nu stiu cum e ‘politically correct’. Am intrebat colocatara: auch, asta e femeie ori barbat? Nu stiu, ceva la mijloc cred – a fost raspunsul. Aflu dimineata ca a si castigat. O fi cantat bine, zic… De mult timp nu mai urmaresc cap-coada Eurovisionul. Pentru ca stiu ca premiile-s politice, n-au treaba cu muzica, vocea ori spectacolul. Da, Europa lor (a mea mai putin, ca asa sunt eu, limitata) e clar toleranta si nu discrimineaza. Apreciaza originalitatea, talentul si tot ceea este pe invers si se indeparteaza de… ‘sabloane’. Asadar… declar public ca ma astept ca, de azi inainte, sa nu mai fiu discriminata pentru ca sunt supraponderala. Sa nu mi se mai spuna intr-una sa slabesc, ca nu ma-ncadrez in norme, sa nu mai aud soapte prin troleibuz ca lumea n-are loc de mine, sa nu mai citesc pe aici sau pe acolo ca as distruge orice om mi-ar sta alaturi pentru ca as constitui o povara sau o frana, sa nu mai aud comentarii de genul: te-am fi luat, la interviu ai fost super, dar iti trebuie si „looks” pentru postul acesta si altele asemenea. Da? Se aude, Europa? Ia hai, la toleranta cu tine! Se pare ca acolo este locul tau. Cinic, nu? Si dureros, deopotriva. Ce vremuri a cunoscut Eurovisionul… pe atunci nici nu ne trecea prin cap sa ne-ntrebam daca Johnny e homo sau nu. Oare de ce?